Un necunoscut din tren mi-a strecurat o batistă gri în palmă și mi-a șoptit: “Prefă-te că ți-e rău. Și orice ți-ar pune în față, nu semna.” Mergeam cu fiul meu de nouă ani la socrul meu bolnav și nu-i spusesem acelui bărbat nici cine sunt, nici unde merg. Câteva ore mai târziu, am înțeles de ce mă avertizase…

nu aveam niciun motiv să i-o acord.

Nu semnasem.

Și acum aveam și documentele lui Mihai.

Sorin a fost obligat să dea explicații despre propriile decizii din firmă, iar controlul asupra intereselor lui Matei a rămas protejat.

Nu am câștigat milioane peste noapte.

Nu am ieșit dintr-un tribunal cu o avere într-o valiză.

Pur și simplu am împiedicat niște oameni să ia, printr-o semnătură obținută în grabă, ceva ce Mihai încercase să păstreze pentru copilul lui.

Câteva săptămâni mai târziu, Alexandru m-a sunat.

— Pot să-l văd pe Matei?

— Da.

A