mine. Nimeni nu văzuse.
Și acolo m-am oprit. Cu portofelul acela greu în palma care începuse să tremure, am rămas nemișcat câteva secunde. Nu vă mint. Mi-a trecut prin cap. Mi-a trecut chiria prin cap, și mesajul proprietarului, și frigiderul aproape gol. Mi-a trecut prin cap fața lui Luca, seara, când îmi spunea „mi-e foame, tati”, și felul în care mă durea de fiecare dată că nu-i puteam da mai mult.
Nimeni n-ar fi știut. Bărbatul acela mă disprețuise. Mă făcuse „băiete” de patru ori. Lăsase doi lei bacșiș din