Pe scaun, alunecat între pernă și spătar, un portofel. Gros, din piele maro, cald încă de la buzunarul lui.
L-am deschis fără să mă gândesc. Bancnote de cinci sute, una peste alta, un teanc gros cât un deget. Carduri, un permis, niște acte. Mi-am dat seama, cu o strângere de stomac, că țineam în palmă mai mulți bani decât câștigam eu în jumătate de an de alergat printre mese.
M-am uitat spre ușă. Plecase. Restaurantul era pe jumătate gol. Șeful de sală era în bucătărie. Nimeni nu se uita la