Un bebeluș își lipea fața de perete la fiecare oră

fugă.

Ci ca să fie aproape.

După ce totul s-a terminat, Andrei a stat mult timp în aceeași cameră, privind peretele spart.

Apoi s-a dus la Matei, l-a luat în brațe și l-a strâns tare.

„Gata… nu mai e nimeni acolo.”

Pentru prima dată după multe zile, copilul nu s-a mai uitat spre colț.

A adormit liniștit.

Iar Andrei a înțeles ceva ce nu va uita niciodată:

Uneori, copiii văd lucruri pe care noi alegem să le ignorăm.

Dar adevărul… iese la lumină, oricât de bine ar fi ascuns.

Această