Un bebeluș își lipea fața de perete la fiecare oră

cameră improvizată, cât să încapă un om.

Pe jos erau haine vechi. O sticlă de apă. Resturi de mâncare.

Și… zgârieturi pe perete.

Multe.

Urme de unghii.

Andrei a simțit că nu mai poate respira.

„Cine… ar face așa ceva?”

Doamna doctor a vorbit încet, dar ferm:

„Cineva a stat aici.”

În acel moment, Matei a început să plângă din nou. Nu isteric, ci ca și cum ceva dispăruse.

Ca și cum liniștea îl speria mai tare decât prezența de dinainte.

Poliția a venit în aceeași zi.

Investigația a scos