la mai mult timp.
Am stat mult cu scrisoarea în mâini.
Atunci mi-am amintit de seara de pe terasă.
„Poate măcar voi putea să-i ofer altcuiva mai mult timp.”
Maxim făcuse exact asta.
Durerea mea nu devenise mai mică.
Dar undeva, într-o altă familie, timpul devenise mai lung.
Și pentru prima dată am înțeles ce încercase să-mi spună.
Anii au trecut.
Nu am transformat filmările lui Maxim într-un ritual trist.
Nu voiam ca Sofia să crească având impresia că trebuie să trăiască alături de un tată mort.
Așa