că le-am păstrat pentru momentele pentru care fuseseră făcute.
În prima zi de școală, Sofia avea șase ani.
Seara i-am dat plicul.
— Este de la tata?
Știa deja cine fusese Maxim.
Aveam fotografii cu el prin casă.
Îi povestisem despre el.
— Da.
Am pornit filmarea.
Maxim apăru purtând o cămașă albastră.
— Sofia, dacă mama a respectat instrucțiunile, astăzi ai început școala.
Fetița mea începu să râdă.
— De unde știe?
Am zâmbit printre lacrimi.
Pe ecran, Maxim continuă:
— Ascultă-mă. Notele sunt importante. Dar nu sunt cel mai important lucru. Fii curioasă.