când asistenta mi-a pus-o la piept, am plâns până când nu am mai avut lacrimi.
Avea nasul lui.
Știu că toată lumea spune asemenea lucruri.
Dar îl avea.
Exact același.
— Uite-o, Maxim, am șoptit.
— A ajuns.
După câteva luni am primit o scrisoare prin intermediul programului de transplant.
Nu conținea nume.
Doar câteva rânduri de la familia unei persoane care beneficiase de una dintre donațiile posibile ale lui Maxim.
Scriau că, datorită unui donator pe care probabil nu aveau să-l cunoască niciodată, cineva drag lor primise o șansă