grătar.
— Știu și asta.
— Atunci ce facem?
Am zâmbit.
— Nimic.
Din curte s-a auzit vocea lui Roger:
— Sarah! Putem porni grătarul!
Am ieșit.
Roger stătea lângă grătar cu cleștele în mână.
Cei șase prieteni ai lui ocupaseră deja scaunele de pe terasă. Unul avea picioarele întinse pe măsuța mea. Altul deschisese lada frigorifică.
Goală.
— Unde e berea? întrebă Roger.
— Nu am cumpărat.
Zâmbetul lui dispăru.
— Cum adică n-ai cumpărat?
— Exact cum sună.
— Dar ți-am trimis lista.
— Am primit-o.
— Atunci?
Mi-am scos telefonul.
— Totalul era aproximativ 186 de