dolari.
Roger a râs, convins că glumeam.
— Bine. Și?
— Și m-am gândit că, din moment ce sunt invitații tăi, anul acesta poți plăti tu.
Tăcere.
Unul dintre bărbați s-a uitat în altă parte.
Roger și-a coborât vocea.
— Vorbim despre asta mai târziu.
— Nu. Vorbim acum. Pentru că oamenii aceștia sunt aici acum.
— Mă faci de râs.
— Eu?
Am privit spre cei șase bărbați.
— Roger, tu ai invitat șase oameni la casa mea fără să mă întrebi și apoi mi-ai trimis lista de cumpărături.
Soacra mea, Linda, tocmai intrase pe poartă