O milionară a bătut la ușa celei mai modeste case a unui angajat de-al ei

Laura a rămas câteva secunde nemișcată, cu privirea lipită de copilul care se chinuia să respire. Îi auzea respirația sacadată mai tare decât orice gând din capul ei.

A scos telefonul din geantă fără să mai ceară voie.

— Unde e cea mai apropiată cameră de gardă? a întrebat scurt.

Ion a ridicat capul, confuz.

— La Spitalul Județean… dar e aglomerat… și n-am bani de taxi…

— Ai mașină?

— Nu.

Laura a întors capul spre Ana, care stătea speriată în ușă.

— Sună șoferul. Acum.

În mai puțin de zece minute, copilul era