îl durea spatele într-o seară.
Voiam să văd dacă înțelege.
Doina, în schimb, nu înțelegea nimic.
La începutul lui august a venit în curte.
S-a uitat la rândurile de cartofi.
— Numai atât ai pus?
Marian ridica niște buruieni.
— Atât.
— Păi mie ce-mi mai dai?
— Vedem cât iese.
— Marian, eu n-am cumpărat nimic pentru iarnă. M-am bazat pe voi.
Am ieșit pe terasă.
Doina m-a văzut.
— Elena, tu chiar nu l-ai ajutat deloc?
— Nu.
— Extraordinar.
— Ce anume?
— Stă bărbatul tău la 62 de ani să rupă buruieni și tu te plimbi