Daniela n-a răspuns. Conducea mecanic, cu mâinile albe pe volan. Cuvintele copilului îi băteau în cap mai tare decât motorul.
Ajunsă acasă, l-a pus pe Matei în pat. A adormit plângând, cu pumnii strânși, murmurând un nume.
Paul.
Daniela a rămas pe marginea patului mult timp. Apoi s-a ridicat și a scos din dulap o cutie veche, uitată. Dosare medicale. Hârtii. Analize. Un bilet mototolit.
„Sarcină cu risc. Complicații. Pierdere parțială.”
Atât scria.
Nimeni nu-i spusese niciodată mai mult. I se spusese că a avut noroc că Matei trăiește. Că