Pe ecran nu era nimic din ce-mi imaginase mintea în cele mai negre scenarii. Mașina pornea din fața blocului nostru din Pitești, farurile tăiau întunericul, iar Mihai fredona încet un cântec vechi de la radio. Viviana stătea pe scaunul din dreapta, cu genunchii strânși la piept, privind pe geam.
Am derulat mai departe.
Au trecut de benzinăria de la colț. Au trecut de magazinul nonstop. Nici urmă de înghețată.
Mașina a ieșit din oraș.
Mi-am simțit palmele reci. Inima îmi bătea în urechi.
Drumul se îngusta, luminile se răreau. Recunoșteam