zona. Era spre deal, spre vechile livezi părăsite. Un loc unde mergeau tinerii să stea de vorbă, să fumeze, să plângă departe de ochii lumii.
Mihai a tras pe dreapta.
Camera surprindea interiorul. Viviana și-a tras gluga pe cap. Nu plângea. Dar nici nu zâmbea.
— Tata… a spus ea încet. Nu mai pot.
Mi s-a tăiat respirația.
— Știu, puiule, a răspuns Mihai. Spune-mi.
Și atunci a început să vorbească. Despre o hârtie cu datorie pe care o semnase un coleg de-al ei pentru niște bani împrumutați. Despre cum ajunsese să