Tatăl meu m-a invitat la cină, m-a luat de mână și le-a spus prietenilor lui

Prima fotografie mi-a căzut în poală.

Era mama.

Am recunoscut-o imediat din puținele fotografii pe care le văzusem în copilărie.

Avea douăzeci și ceva de ani și ținea în brațe un nou-născut.

Pe spatele fotografiei era scris:

„Laura și Emilia — 14 mai 2004.”

— Eu sunt? am șoptit.

— Da, răspunse tata.

Sub fotografie se aflau mai multe documente.

Un certificat de naștere.

Câteva foi medicale.

Și o scrisoare sigilată pe care scria:

„Pentru Emilia, când va fi suficient de mare ca să afle adevărul.”

Am ridicat privirea.

— De ce nu mi-ai