Tatăl meu a păstrat tot salariul mamei mele timp de 43 de ani

următorul:

„Margareta — 1984.”

Apoi 1985.

Ani întregi.

Mama scoase dosarul.

Pe copertă era scris simplu:

„Pentru Margareta.”

— Ce sunt toate astea? am întrebat.

Tata se așeză.

Pentru prima dată în viața mea, l-am văzut evitându-ne privirile.

— Banii mamei voastre.

Am rămas nemișcată.

— Care bani?

— Toți.

Mătușa mea scoase un sunet scurt.

— Robert, despre ce vorbești?

Tata ridică privirea.

— N-am cheltuit salariile ei.

Mama stătea lângă el fără să spună nimic.

Atunci am înțeles ceva și mai straniu.

Ea știa.

— Mamă?

Ochii ei se umplură de lacrimi.

— Deschide dosarul, îmi spuse.

&