Tatăl ei îi lăsase moștenire doar un lac înghețat într-un sat uitat din România

Petru ezită.

— Știam că așa voia.

— De ce?

Bătrânul privi lacul.

— Asta trebuie să descoperiți singură.

Răspunsul o irită.

— Toată lumea îmi spune jumătăți de adevăr. Notarul se sperie când pomenesc lacul. Fratele meu știe mai multe decât recunoaște. Acum și dumneavoastră.

Nea Petru oftă.

— Tatăl dumneavoastră venea aici în fiecare iarnă.

Elena rămase nemișcată.

— Tata ne spunea că pleacă la vânătoare.

— Nu vâna niciodată.

— Atunci ce făcea?

Bătrânul ridică ochii spre întinderea înghețată.

— Aștepta.

— Ce?

— Să scadă apa.

În următoarele zile, Elena cercetă proprietatea.

Nu găsi nimic neobișnuit.

Până