Petru ezită.
— Știam că așa voia.
— De ce?
Bătrânul privi lacul.
— Asta trebuie să descoperiți singură.
Răspunsul o irită.
— Toată lumea îmi spune jumătăți de adevăr. Notarul se sperie când pomenesc lacul. Fratele meu știe mai multe decât recunoaște. Acum și dumneavoastră.
Nea Petru oftă.
— Tatăl dumneavoastră venea aici în fiecare iarnă.
Elena rămase nemișcată.
— Tata ne spunea că pleacă la vânătoare.
— Nu vâna niciodată.
— Atunci ce făcea?
Bătrânul ridică ochii spre întinderea înghețată.
— Aștepta.
— Ce?
— Să scadă apa.
În următoarele zile, Elena cercetă proprietatea.
Nu găsi nimic neobișnuit.
Până