ca niște ziduri.
Lacul se afla la aproape trei kilometri de sat.
Când Elena îl văzu prima dată, înțelese de ce Mihai râsese.
Era complet înghețat.
O întindere albă, tăcută, înconjurată de brazi.
Pe mal se afla o casă mică din lemn, trecută și ea în actele proprietății.
Acolo îl găsi pe nea Petru, un bărbat de aproape optzeci de ani care fusese plătit de tatăl ei să supravegheze terenul.
Când Elena îi spuse cine este, bătrânul își scoase căciula.
— Deci până la urmă v-a lăsat dumneavoastră locul.
— Știați?
Nea