— Sau la noi, a adăugat Nadia. Avem o cameră liberă.
— Putem face cu schimbul, a propus Gabriela. Șase luni la mine, șase luni la Tania…
Ștefan a ridicat mâna.
Toți au tăcut.
— Eu nu plec de aici, a spus încet. Aici e mama voastră. Aici e casa pe care am construit-o. Aici îmi voi trăi și ultimii ani.
— Dar cum o să te descurci singur? Cine face focul? Cine aduce apă?
— Încă nu sunt o povară, a răspuns el. Am mâini. Am minte. Mă descurc.
Fiicele s-au privit între ele.