— Domnule Ionescu… — a murmurat.
Alexandru a înghițit în sec. Toată siguranța lui din ședințe dispăruse.
— Îmi pare rău. N-ar fi trebuit să vin așa.
Înainte ca ea să răspundă, o voce bătrână s-a auzit dinăuntru.
— Cine-i, mamă?
A apărut bunica Ana, cocoșată, dar cu ochii vii. L-a măsurat din cap până-n picioare și apoi s-a uitat la Camila, roșie de rușine.
— Nu pare să fie de la datorii. Dacă tot a venit, să intre. Noi nu ținem omul în poartă.
Camila a vrut