Tata s-a dus fără să-mi lase nimic

s-a tăiat respirația.

Am ridicat ochii.

Notarul a împins dosarul spre mine.

— Clădirea este în Brașov, a spus. În centrul vechi. Toate actele sunt pe numele dumneavoastră.

Am deschis dosarul.

Contracte.

Autorizații.

Fotografii.

Clădirea era mică, dar superbă. Pereți de cărămidă, ferestre mari.

Un spațiu creativ adevărat.

— Tatăl dumneavoastră venea aici în fiecare an, a continuat notarul. Plătea tot. Întreba doar un lucru.

— Ce anume?

— Dacă mai lucrați ca designer.

Am simțit cum ceva greu din pieptul meu începe, încet, să se ridice.

Nu fusese absent.

Fusese… tăcut.

Și poate