s-a tăiat respirația.
Am ridicat ochii.
Notarul a împins dosarul spre mine.
— Clădirea este în Brașov, a spus. În centrul vechi. Toate actele sunt pe numele dumneavoastră.
Am deschis dosarul.
Contracte.
Autorizații.
Fotografii.
Clădirea era mică, dar superbă. Pereți de cărămidă, ferestre mari.
Un spațiu creativ adevărat.
— Tatăl dumneavoastră venea aici în fiecare an, a continuat notarul. Plătea tot. Întreba doar un lucru.
— Ce anume?
— Dacă mai lucrați ca designer.
Am simțit cum ceva greu din pieptul meu începe, încet, să se ridice.
Nu fusese absent.
Fusese… tăcut.
Și poate