nimic.”
Am simțit cum lumea se învârte în jurul meu.
„Am fost luată de o fundație… m-au ajutat… mi-am refăcut viața încet, dar fără trecut… fără nume adevărat”, a continuat ea.
A înghițit în sec.
„Abia acum câteva săptămâni… au început să-mi revină amintiri. Fragmente. Chipul tău. Casa noastră. Mirosul de cozonac de Crăciun… glasul tău când mă strigai.”
Lacrimile îi curgeau șiroaie.
„Am căutat… am întrebat… și am găsit într-un final niște documente vechi. Așa am aflat cine sunt.”
Am izbucnit în plâns.
Un plâns cum nu mai avusesem