îl liniștește.
Eu am continuat să lucrez acolo.
Dar nu am devenit mama copilului.
Nici n-aș fi vrut.
Andrei avea un tată.
Iar Radu trebuia să învețe să fie unul.
Au trecut câteva luni.
Într-o dimineață am intrat în bucătărie puțin după opt.
Radu era acolo.
Andrei stătea în brațul lui, cu obrajii rotunzi și o șosetă lipsă.
Cu cealaltă mână, Radu încerca să-și facă o cafea.
— Bună dimineața, am spus.
— Bună, Geta.
Mi-am pus geanta jos.
Am luat mopul din debara.
— Geta.
M-am întors.
— Da?
— Lasă-l puțin.
M-am uitat