masă.
— Îmi pare rău, Geta.
— Pentru ce?
— Că te-am trimis acasă.
Am ridicat din umeri.
— Aveați nevoie să vedeți singur.
— Tot trebuia să te cred.
— Nu. Trebuia să fiți atent.
S-a uitat spre tavan, spre camera copilului.
— Cred că n-am fost.
În săptămânile următoare s-a schimbat ceva.
Nu peste noapte.
Radu n-a devenit brusc tatăl perfect.
Dar a început să-și reorganizeze munca.
A pus un director să preia mai multe dintre drumurile la pensiuni.
Și-a blocat anumite după-amiezi.
A învățat exact cât lapte mănâncă Andrei, când doarme și care cântec