Spălam pe jos în bucătăria în care lucram de 15 ani când am auzit-o pe iubita patronului vorbind la telefon în hol: „Mai trebuie să am răbdare câteva luni. După aia îl conving să trimită copilul la sora lui.”

a deschis o ușă ruginită.

Înăuntru mirosea a motorină, sare și lemn ud.

Mara era legată de un scaun, cu buza spartă, dar conștientă. Un bărbat stătea în spatele ei.

— Mai aproape și o împușc.

— Dacă voiai să o omori, nu mă sunai, am răspuns.

El ezită.

Doctorul Ionescu ridică telefonul.

— Poliția este pe drum. Întreaga conversație este înregistrată.

Bărbatul întoarse capul spre ieșire. A fost suficient. M-am aruncat asupra lui, iar Mara a răsturnat scaunul spre picioarele lui. Doctorul trase de frânghii.

Bărbatul fugi printr-un coridor lateral.

Nu l-am