a deschis o ușă ruginită.
Înăuntru mirosea a motorină, sare și lemn ud.
Mara era legată de un scaun, cu buza spartă, dar conștientă. Un bărbat stătea în spatele ei.
— Mai aproape și o împușc.
— Dacă voiai să o omori, nu mă sunai, am răspuns.
El ezită.
Doctorul Ionescu ridică telefonul.
— Poliția este pe drum. Întreaga conversație este înregistrată.
Bărbatul întoarse capul spre ieșire. A fost suficient. M-am aruncat asupra lui, iar Mara a răsturnat scaunul spre picioarele lui. Doctorul trase de frânghii.
Bărbatul fugi printr-un coridor lateral.
Nu l-am