Spălam pe jos în bucătăria în care lucram de 15 ani când am auzit-o pe iubita patronului vorbind la telefon în hol: „Mai trebuie să am răbdare câteva luni. După aia îl conving să trimită copilul la sora lui.”

viața mea să fie organizați în jurul unui copil care nu este al meu.

— Nu ți-am cerut să-i fii mamă.

— Ba asta îmi ceri dacă vrei să locuiesc aici.

— Nu. Îți cer să accepți că există.

— Și există peste tot, Radu! În fiecare cameră. În fiecare plan. În fiecare weekend.

Radu a privit-o lung.

— Andrei nu este ceva rămas de la Mirela.

Denisa a tăcut.

— Este fiul meu.

— Știu.

— Nu cred.

— Și ce vrei să fac?

— Nimic.

— Ce înseamnă nimic?

— Înseamnă că nu mai putem continua.

Pentru prima dată, Denisa