viața mea să fie organizați în jurul unui copil care nu este al meu.
— Nu ți-am cerut să-i fii mamă.
— Ba asta îmi ceri dacă vrei să locuiesc aici.
— Nu. Îți cer să accepți că există.
— Și există peste tot, Radu! În fiecare cameră. În fiecare plan. În fiecare weekend.
Radu a privit-o lung.
— Andrei nu este ceva rămas de la Mirela.
Denisa a tăcut.
— Este fiul meu.
— Știu.
— Nu cred.
— Și ce vrei să fac?
— Nimic.
— Ce înseamnă nimic?
— Înseamnă că nu mai putem continua.
Pentru prima dată, Denisa