Spălam pe jos în bucătăria în care lucram de 15 ani când am auzit-o pe iubita patronului vorbind la telefon în hol: „Mai trebuie să am răbdare câteva luni. După aia îl conving să trimită copilul la sora lui.”

acord?

— Pentru că știam că n-o să iei niciodată singur decizia.

— Care decizie?

— Să începi să trăiești din nou.

Radu s-a ridicat.

— Fiul meu mă împiedică să trăiesc?

— Nu răstălmăci.

— Atunci explică-mi.

Denisa și-a lăsat geanta pe scaun.

— De șase luni casa asta este un mausoleu. Fotografiile Mirelei sunt peste tot. Geta vorbește despre ea de parcă urmează să intre pe ușă. Tu te simți vinovat dacă ieși două ore fără copil.

Radu n-a spus nimic.

— Eu am încercat, a continuat ea. Dar nu vreau ca următorii zece ani din