Mama i-a gătit timp de douăzeci de ani unui bărbat fără adăpost care locuia în spatele casei noastre

Victor a rămas câteva clipe fără să spună nimic. A privit spre casa veche, apoi spre medalionul din palma lui.

— Mama ta nu m-a hrănit fiindcă îi era milă de mine, a spus încet. M-a hrănit pentru că simțea că îmi era datoare.

L-am privit neîncrezătoare.

— Nu înțeleg.

A deschis medalionul. Înăuntru era o fotografie veche, îngălbenită de vreme. Mama era foarte tânără și zâmbea alături de un bărbat pe care nu-l mai văzusem niciodată.

— Acesta este fratele meu, Adrian.

Am simțit un nod în gât.

— În urmă cu peste