Victor a rămas câteva clipe fără să spună nimic. A privit spre casa veche, apoi spre medalionul din palma lui.
— Mama ta nu m-a hrănit fiindcă îi era milă de mine, a spus încet. M-a hrănit pentru că simțea că îmi era datoare.
L-am privit neîncrezătoare.
— Nu înțeleg.
A deschis medalionul. Înăuntru era o fotografie veche, îngălbenită de vreme. Mama era foarte tânără și zâmbea alături de un bărbat pe care nu-l mai văzusem niciodată.
— Acesta este fratele meu, Adrian.
Am simțit un nod în gât.
— În urmă cu peste