că eram geloasă, că nu acceptam o altă femeie în casa Mirelei.
Și, într-un fel, poate chiar aveam sentimentele mele.
O iubisem pe Mirela.
Dar nu inventasem ce auzisem.
Radu a ajuns după șapte.
Am așteptat până Denisa a urcat să facă duș.
— Domnule Radu.
— Da, Geta?
— Aveți cinci minute?
S-a uitat la mine.
— Sigur.
Am închis ușa bucătăriei.
— Trebuie să vă spun ceva despre doamna Denisa.
Fața i s-a schimbat imediat.
— Ce s-a întâmplat?
I-am povestit exact.
Fără să adaug.
Fără “cred că”.
Fără să-i spun ce fel de