vorbească urât și toți trebuia să tăcem ca să nu iasă scandal.
Cătălin s-a ridicat brusc de la masă.
— Serios? Acum eu sunt problema?
— Da, tu ești, i-am răspuns. Pentru că un om educat nu vine în casa altuia să facă pe superiorul.
El a râs scurt și răutăcios.
— Bine, mă. Dacă vă supărați din atât…
Atunci tata meu, care până atunci nu zisese nimic, și-a pus încet paharul pe masă.
— Din „atât” se strânge o viață întreagă, băiete.
Toți au tăcut.
Tata era omul care vorbea rar. Dar când