de panică, ci de ușurare.
După aproape o oră, am ajuns în fața blocului nostru.
Și el era deja acolo.
Se plimba agitat, cu telefonul în mână, palid la față. Când a văzut Mercedesul, s-a oprit brusc.
Am coborât încet.
Privirea lui s-a schimbat imediat. Din furie, în teamă.
„Unde ai fost?! Te caut de o oră!” a izbucnit.
Femeia a coborât și ea, dreaptă, impunătoare.
„Aici sunt”, a spus simplu. „Și nu mai ridica tonul.”
El a înghițit în sec.
„Doamnă… eu…”
„Ai lăsat-o pe drum, fără nimic. 48