Soțul meu m-a lăsat în drum, la 48 de kilometri de casă

de kilometri de casă. Ai idee ce înseamnă asta?”

Nu mai avea replică.

Se uita când la mine, când la ea.

„Eu… m-am enervat… nu am gândit…”

„Exact”, a spus ea. „Nu ai gândit. Dar acum ai ocazia să repari.”

S-a întors spre mine.

„Tu decizi. Îl lași să te trateze așa sau pui piciorul în prag?”

Am simțit cum ceva se rupe în mine. Frica. Dependența. Tăcerea de până atunci.

L-am privit direct.

„Nu mai sunt femeia pe care ai lăsat-o pe marginea drumului.”

Vocea îmi tremura, dar nu