Soțul meu îmi dădea în fiecare lună „bani de coafor”. I-am pus deoparte 14 ani. Când a plecat la alta, i-am arătat carnetul.

eu, fețele de pernă le-am brodat noaptea, dar acum nu mai pe furiș — cu lumina mare aprinsă și cu radioul pornit. Clientele m-au urmat toate; acum vin la mine acasă și bem câte o cafea la probă. Marțea merg tot la bancă. Din obișnuință. Și pentru că, mi-a zis Viorica, banii nu trebuie lăsați să doarmă nici acum.

Pe Petre nu l-am mai văzut patru luni. Am aflat de la fratele lui ce s-a întâmplat: femeia cea tânără, când a descoperit că Petre are rate restante și un împrumut făcut