Soțul meu îmi dădea în fiecare lună „bani de coafor”. I-am pus deoparte 14 ani. Când a plecat la alta, i-am arătat carnetul.

pentru mașina cu care o plimba, și-a strâns lucrurile într-o săptămână. A rămas singur în casa lui de la părinți, cu datoriile lui și cu solnița lui.

Iar acum două duminici, mi-a sunat cineva la ușă.

Era Petre. Slăbit, cu o plasă în mână, cu ochii în jos. A stat un pic în prag, apoi a zis, încet:

— Marioaro… m-am gândit că poate… tu, singură aici… poate îți lipsește ceva.

M-am uitat la el. La omul care paisprezece ani mi-a pus bani sub solniță ca să-mi amintească în fiecare lună