Soțul meu, cu care fusesem căsătorită timp de 40 de ani

la ușă.

Atunci s-a deschis poarta.

Clara a ieșit din curte.

Nu era singură.

Lângă ea mergea un bărbat înalt, cu șapcă și ochelari de soare.

Pentru o secundă, nu i-am dat importanță.

Apoi bărbatul s-a oprit și și-a dus mâna la spate, exact în locul în care Francisc se plângea mereu că îl doare după ce stătea prea mult în picioare.

Mi s-au înmuiat genunchii.

Nu.

Era imposibil.

Bărbatul și-a scos șapca.

Am prins gardul cu ambele mâini.

Era Francisc.

Soțul meu.

Bărbatul a cărui cenușă o ținusem în