în sufletul meu creștea o durere ciudată — una pe care nu o mai simțisem niciodată.
În luna a șaptea, am primit un telefon. De data asta, nu era Larisa, ci un bărbat.
„Bună ziua, doamna Munteanu. Sunt Andrei Pavel, avocatul familiei Popescu. Trebuie să discutăm despre copil.”
Am acceptat o întâlnire.
Când ne-am văzut, bărbatul era elegant, rece, dar nu lipsit de empatie.
„Familia regretă situația. Doamna Popescu e încă în tratament, iar rudele soțului nu doresc să crească copilul. Dacă doriți, există o posibilitate legală de adopție — să păstrați