Soțul meu avea cancer în stadiu terminal, așa că am acceptat să fiu mamă surogat pentru un miliardar

abia se vedea, simțeam deja mișcări ușoare. Era viață acolo. O viață care n-avea nicio vină.

În seara aceea, Daniel mi-a spus că se simte mai bine. Zâmbea. „Cred că tratamentul începe să meargă.”

L-am privit și mi-am înghițit lacrimile.

Nu știa. Nu știa că femeia de lângă el purta în pântece copilul altora, pentru a-i cumpăra lui câteva luni de viață.

Timpul a trecut. În lunile următoare, am fost chemată de mai multe ori la clinică. Mă urmăreau atent, mă hrăneau, mă tratau ca pe un obiect prețios. Dar