”Polițiștii râdeau, convinși că încătușau o femeie neajutorată, dar..”

Elena ridică încet privirea spre el. Nu spuse nimic, dar în ochii ei se citea o siguranță care îl făcu pe sergent să se oprească brusc. În tăcerea aceea tensionată, se auzi doar zumzetul unui neon care pâlpâia neregulat.

— Hai, vorbește, zise Mănescu, sprijinindu-se de birou. Ce crezi, că dacă te uiți așa la mine, o să-mi fie milă?

Elena își întoarse ușor încheieturile, simțind cum metalul rece îi atinge pielea. Zâmbi, abia vizibil.

— Nu vreau mila nimănui, răspunse calm. Doar un pahar cu apă, dacă nu e prea mult.