— De mâine îți cauți alt loc unde să stai. La noi nu mai e loc.
Viorel mi-a pus sacoșa de rafie în prag înainte să apuc să spun ceva. Aceeași sacoșă cu care venisem acum 2 ani, în care încăpuseră o pijama, ochelarii de citit, două cămăși și cutia cu pastilele de inimă.
Afară ningea mărunt și se lăsase de mult întunericul.
Aveam 78 de ani și, pentru întâia oară în viața mea, nu știam unde o să dorm în noaptea aceea.
— Viorel, stai puțin, am zis încet. Măcar până