Nu pentru că uitasem ce făcuse.
Ci pentru că, zi după zi, mi-a arătat că înțelesese cât de grav greșise.
Într-o seară, când fetele împliniseră deja șase luni, l-am găsit adormit pe canapea, cu câte o fetiță pe fiecare braț.
Telefonul era pe masă.
Nu mai avea fotografii din vacanțe.
Avea sute de poze cu două zâmbete mici care îi schimbaseră viața.
Atunci am înțeles că uneori un om nu se schimbă din cauza unei certe.
Se schimbă în clipa în care este obligat să privească în față consecințele propriilor