În mijlocul sufrageriei stătea tatăl lui.
Un bărbat trecut de șaizeci de ani, drept ca un brad, cu mâinile împreunate și o expresie pe care Andrei nu o mai văzuse niciodată.
Mama mea ținea una dintre fetițe în brațe, iar eu o legănam pe cealaltă pe canapea. Încă mă durea operația, dar nu aveam de gând să mă ridic.
Andrei s-a uitat când la mine, când la tatăl lui.
— Tată… ce cauți aici?
— M-a chemat soția ta.
Vocea bătrânului era calmă.
— Și bine a făcut.
Andrei a încercat să zâmbească.