Seara, Sergiu făcu ceea ce Ana se așteptase să facă.
Se urcă în mașină și porni spre satul vecin.
Spre cealaltă familie.
Femeia se numea Marina.
Locuia într-o casă mică, cu acoperiș albastru, aproape de marginea localității.
Când Sergiu intră pe poartă, băiatul de nouă ani alergă spre el.
— Tata!
Cuvântul acela îl lovi altfel decât în toate celelalte dăți.
Tata.
Într-un sat era tatăl lui Victor și al Elenei.
În celălalt era tatăl lui Denis și al micuței Alina.
Două case.
Două femei.
Patru copii.
Zece ani de minciuni