Soțul ei a trăit cu două familii timp de zece ani, până când poștărița i-a scăpat adevărul din greșeală…

al Anei.

Mușcata murise de mult.

El nu-l aruncase.

Poate pentru că era ultimul lucru din casă care îi amintea de dimineața în care avusese încă o familie și nu înțelesese cât de aproape era s-o piardă.

Ana, însă, nu mai păstra nimic care să-i amintească să aștepte.

La aproape patruzeci de ani, își reconstruia viața încet, fără spectacole și fără răzbunări.

Iar într-o seară, când și-a privit reflexia într-o vitrină, s-a oprit.

Pentru prima dată după foarte mulți ani, femeia din sticlă nu i s-a mai părut bătrână.

Părea