un plic.
Apoi privi curtea pustie.
— Ai mai auzit ceva de Ana?
Sergiu dădu din cap.
— Copiii spun că e bine.
— Mă bucur.
Femeia porni spre poartă, dar Sergiu o opri.
— Tanti Claudia…
Ea se întoarse.
— Atunci, când i-ai spus… te-ai simțit vinovată?
Poștărița îl privi câteva secunde.
— La început, da.
— Și acum?
— Acum cred că un adevăr spus din greșeală nu poate face mai mult rău decât o minciună spusă intenționat timp de zece ani.
Apoi ieși pe poartă.
Sergiu rămase singur.
Pe pervaz se afla încă vechiul ghiveci