Soțul ei a trăit cu două familii timp de zece ani, până când poștărița i-a scăpat adevărul din greșeală…

plecase.

În fața sălii de judecată, Sergiu încercă să se apropie.

— Ana.

Ea se opri.

— Te rog. Cinci minute.

— Pentru ce?

— Să-ți explic.

Pentru prima dată, Ana zâmbi.

Nu cu răutate.

Cu oboseală.

— Zece ani ai avut timp să explici.

— Am făcut greșeli.

— O greșeală este să uiți aniversarea. Să trăiești zece ani cu două familii presupune planificare.

Sergiu înghiți în sec.

— Copiii mei…

— Copiii noștri vor decide singuri când și dacă vor să vorbească cu tine.

— Sunt tatăl lor.

— Da. Și al altor doi copii, după cum am aflat.