acum.
Dar era prea târziu.
Nu pentru iertare.
Poate că, într-o zi, fetele aveau să o ierte.
Dar era prea târziu pentru a rescrie trecutul.
Sofia a scos apoi un plic din roba de absolvire.
— Noi avem un cadou pentru tata.
M-am uitat confuz.
Maria mi-a întins plicul.
Înăuntru erau două scrisori și o fotografie.
Fotografia fusese făcută cu câteva săptămâni înainte.
Eram noi trei pe terasa casei, râzând.
Pe spate scria:
„Pentru omul care nu ne-a ales o singură dată. Ne-a ales în fiecare zi.”
Nu am mai putut