Dar în acel moment m-am ridicat.
Am mers încet printre rânduri.
Oamenii au început să aplaude.
Mai întâi câțiva.
Apoi mai mulți.
În câteva secunde, întreaga sală era în picioare.
Nu pentru mine.
Pentru ele.
Pentru tot ceea ce construiserăm împreună.
Când am ajuns pe scenă, Sofia a luat una dintre cutiile de cadou din mâinile Alinei și a așezat-o deoparte.
Maria a făcut același lucru cu cealaltă.
— Nu avem nevoie de acestea, a spus ea.
— Cadourile nu pot cumpăra optsprezece ani, a adăugat Sofia.
Alina avea lacrimi în ochi