Irina a făcut un pas înăuntru, fără să aștepte invitație. Tocurile ei răsunau tare pe gresia veche din hol, de parcă voiau să ne amintească tuturor cât de diferite deveniseră viețile noastre.
Ana și Maria zâmbeau.
Atingeau materialul rochiilor cu vârful degetelor, ca și cum ar fi citit o poveste.
— Sunt moi… a șoptit Ana.
— Parcă sunt din filme, a adăugat Maria.
Irina s-a aplecat spre ele.
— Sunt rochii scumpe. De la București. Valorează mii de lei, fetelor.
Am simțit cum mi se strânge stomacul.
&