Socrul meu mă dădea afară din casă, convins că sunt săracă

tău?

— Da.

— Și ai stat aici?

— Da.

— De ce?

Alina zâmbi amar.

— Pentru că am crezut că sunt într-o familie.

Dar, de fapt, eram doar persoana care plătea, gătea și făcea curat.

Socrul încercă imediat să-și schimbe tonul.

— Alina… hai să discutăm ca oamenii…

— Nu mai avem ce discuta.

Andrei se apropie de ea.

— Putem să luăm un apartament.

Acum avem bani.

Alina îl privi lung.

— Noi?

Ați spus mereu că nu avem.

De fapt, doar tu nu aveai.

Ea ridică geanta.

Îl luă pe Matei de mână.

— Unde mergi?